Throwing With Letters ...

aveam de mult in plan sa scriu putin despre prietenie, despre sentimentul asta care multi il confunda sau il definesc total eronat ...

si ca nu credeti voi ca am calcat intr-un stuchit de filosof ... am sa scriu ce am chef, fara sa astept vreo reactie din partea cuiva ...
ii numesc prieteni pe aceia care:
- se trezesc in miezul zilei/noptii sa-mi dea un sms sau un mail ... asa, doar pentru ca se gandesc la mine sau vor sa stie daca sunt ok ...
- nu trag concluzii pripite atunci cand ma mananca limba si mai spun aiureli ...
- au curajul sa-mi spuna cand gresesc si-mi aduc argumente ...
- chiar daca ne despart sute sau mii de km, discutam ca si cum am sta la 3 blocuri departare, cu aceeasi nonsalantza si sinceritate ...
- au curajul sa-si recunoasca greselile ...
- nu si-au schimbat caracterul si preferintele cand salariul lor s-a transformat din lei in alta moneda ... 


Si, da! DA!!! Mi-e ciuda ca nu reusesc sa ma vad cu fetele mai des, mi-e ciuda ca suntem ocupati si ne e greu sa ne facem timp pentru noi ...
Dar toate dispar atunci cand iti dai seama ca tot prieteni iti sunt si tot la fel de mult te iubesc si te aprecieaza ...
Si ma emotionez si nu stiu cum as putea multumi vreodata Celui de Sus ca mi-a dat asa prieteni ...
Si-mi vine sa plang cand constientizez ca uneori i-am neglijat si o parte i-am pierdut, nu din comoditate, ci din lipsa de timp ... Imi place sa cred, insa, ca nu i-am pierdut efectiv ... ci doar nu-mi mai sunt asa aproape ... si ca oricand vom avea posibilitatea sa vorbim sau sa ne vedem, o vom face asa cum obisnuiam inainte ...

Intr-o lume in care mai nou ceilalti se hranesc cu ura, cu invidii si curiozitati ... imi dau seama ca asa prieteni cum am eu ... nu voi mai gasi niciodata ... nici nu-mi doresc, sincer vorbind ... imi ajung ...


P.S. - Cum/Cand am ajuns oare in halul asta?
Am ramas stupefiata cand am ajuns in fata librariei fostei librarii care imi furniza poate cele mai frumoase carti ... fusese transformata batjocorita si impopotzonata intruchipand acum un casino !?!?!?

A Few Autumn Thoughts ...

Hello!  Nu mai stiam de cand n-am mai dat pe-aici ... 
Cert e ca am avut o vara  ca o poveste  ... plina de evenimente, de soare, de plimbari ... a fost atat de frumos, incat n-am cum s-o uit vreodata ... 

Am revazut oameni dragi de care-mi era atat de dor si mi-as fi dorit ca timpul sa se opreasca atunci, am citit carti care mi-au inseninat existenta si mi-au alinat putinele clipe in care-am fost singura-singurica, am inotat ca si cand marea urma sa dispara, am sarutat ca si cand ar fi fost ultima oara cand ne strangem in bratze, am trait emotii la care nu visam asa curand ... 

Povestea continua , dar vara a luat sfarsit in clipa in care ziua de 15 septembrie s-a instalat frumusel in calendar ... o zi speciala care ne-a adus/pus in fata unui an scolar ... cu multe, multe teme la orizont ...
Dar e ok ... stiu ca vom lua premiul I! 

Da, da, vom avea si coronitze ... 

Am fost Suntem elevi silitori, n-o sa ne dam in stamba tocmai acum!
 
Sa aveti o toamna plina de culoare!   

Special Day ...

e aproape weekend ... bagajul e la usa, drumul insorit abia asteapta sa ne poarte spre festival , gasca a organizat deja o "conferintza" la bere pentru a pune tara la cale ... iar eu in clipa asta inchid tot si-am zbughit-o ...  

special P.S. -   sa ne traiesti, puiutz scump si frumos! 
sa cresti mare, sa fii sanatos si sa ai parte de tot ce e mai bun pe lume!
pupici!   

Dream vs. Reality

Weekend-ul a zburat ... tzac-pac ... daca nu ne-am fi distrat asa frumos, cred ca as fi avut senzatia ca nici n-am avut weekend ...

dar soarele care ne-a alintat, apa in care-am facut "wiii", mancarica aia buna care ne-a potolit foamea, shoppingu' egal cu zero (how cool is that?), clownii care-au impanzit aleile si ma priveau parsiv ... (o, da! las' ca am vazut eu!) si pozele care le-am facut folosind drept trepied un sezlong liber ... toate au fost reale
deci am avut weekend ... in schimb a trecut instant 

am mers pentru prima oara intr-un H&M deschis in RO ... trei cuvinte am de zis "e de kko/t" ... 
puteti sa faceti tumbe ca-s impresionista number one, ca-s cu nasul pe sus de intrec zgarie norii, dar daca n-ai calcat pana acum intr-un H&M din tarile scandinave ... te rog frumos sa taci.

in cei 6 ani de plimbari n-a existat zi in care sa ies dintr-un magazin H&M fara ceva, nu conta daca-mi trebuia sau nu ...
ei, bine, sambata s-a intamplat ... am fost dezamagita si am avut un gust amar  care mi-a trecut abia dupa ce-am savurat o cafea buna alaturi de fete ... 

Acestea fiind scrise ... m-am intors in campul muncii si-am pus la punct o alta escapada .. hi! hi! hi! 

habar n-aveti voi, dar ... toti sunt nerabdatori sa vina weekend-ul ala ... toti privesc si numara cu nesatz zilele alea din calendar ... 
avem o absentza motivata, dar o iertam ... pentru ca ne-a dat ocazia sa repetam aventura  pentru cand vom fi intr-adevar toti ... 


Numai bine! 

I Can Do It ...

ok, mi-e tare greu sa scriu asta   ... lunile astea am apasat in nestire butoanele alea frumos colorate pe care scrie "adauga produsul in cos", iar cardul meu a pierdut numarul pos-urilor prin care a trecut  ... ce-i drept, chiar daca nu am fost deloc egoista ... e timpul sa ma opresc ... 

bine, bine ... nu e timpul sa ma opresc, dar trebuie si am s-o fac. 

- ma voi gandi de cinci ori inainte sa cumpar un lucru (din categoria asta am exclus mancarea - aici nu fac risipa si nici nu restrictionez portiile) ...

- voi directiona in spam toate mail-urile cu promotii, oferte limitate si alte bazaconii  

- ii voi ruga pe cei dragi sa-mi atraga atentia cand fac exces de zel si sunt pe cale sa ma apropii cu pasi repezi de profilul lui Hagi Tudose  

acestea fiind spuse scrise (verba volant, scripta manent) 

sa inceapa marea provocare ... 

Days & Days

#1. saptamana trecuta, in miezul zilei telefonutzul meu istetz, frumos si colorat refuza sa se mai conecteze la retea. 

Si uite-asa am aflat o duzina de optiuni si metode de a-l resuscita si de a-l face sa fie functional. Toate au fost in zadar! Eram atat de suparata!!!

Nu-mi puteam imagina viatza fara istetzelul asta care-mi tine si de foame cateodata (bine, exagerez putin)
In fine, ideea de baza e ca nu vreau sa-mi imaginez ce m-as face fara el.
Cand am ajuns la Orange Shop nu voiam decat sa stiu ce s-a intamplat de fapt.
Aflu de la un angajat de-al lor ca SIM-ul meu are mai bine de 8 ani de cand n-a mai fost schimbat. 
Oki! Deranjant a fost CUM m-au obligat ei sa-l schimb ... l-au blocat pur si simplu!
Cat profesionalism din partea lor! N-am ce spune! 
Ma sacaie la 2 zile cu mesaje tampite, cu lucruri care chiar nu prezinta un interes pentru mine, dar nu-s in stare sa trimita un SMS de informare ... "pana in data X mergeti si inlocuiti SIM-ul cu unul nou pentru ca asta e vechi, e prost, etc." ... ceva!

Sa stie si utilizatorul (vechi de 11 ani) ce are de facut ... sa nu ramana ca gasca in ploaie.
Nuuu! Cum sa faca ei asa ceva? 

Nici macar nu eram singura care avea problema asta ... in urma mea au mai intrat in magazin 7-8 persoane cu aceeasi problema!
Puteam sa fiu in alt coltz de lume ... puteam sa astept un telefon extrem de important ... ohh si situatiile ar putea continua ... 

Mnoah ... ca la noi!
Cand l-am vazut conectat din nou la retea, topaiam de bucurie!

 iPhonicu' meu ...  

#2. m-a lovit talentul si inspiratia ... prima mea fata de perna e gata sa fie folosita (urmeaza si restul)

#3. Snapisor, soare ai vrut ... soare sa ai!!! 

#4. vreau un strop de balaceala ... 
#5. fetele ma asteapta sa facem o shaormitza ... yummy! 

#6. primul lucru pe lista mea e sa merg sa scot fotografiile
puiutzului drag si scump de care-mi e tare, tare, tare dor

Numai bine! 

Memories & Feelings

Duminica am mers la vot (ca orice alt cetatean responsabil) si am votat in clasa in care am studiat 7 ani de scoala generala (clasa a VIII-a am facut-o in deplasare pentru ca riscam sa ne cada palierul in cap) 
 

Am intrat in scoala si dupa atatia ani ... avea exact acelasi miros placut de dimineata ... e relativ complicat sa explic pentru ca eu pastrez mirosurile in minte si le asociez unor locuri sau momente de care-mi amintesc ... si dupa multi ani.  

Clasa mi-a parut mult mai mica acum, dar la fel de frumos luminata si curata.

Am coborat scarile incet si mi-a revenit in minte bucuria ce-o traiam in perioada asta a anului ... se apropia vacantza, eram nerabdatori sa urcam pe scena sa ne luam premiile si sa uitam de lectii pentru urmatoarele 3 luni ...

stiu ca oamenii mari au concediu eu insa ... nu voi putea formula niciodata "plecam in concediu" ... Nu!!! 

Noi mergem in  vacantza!!!

Changing the Change ...

(nu-mi place sa fiu scuturata de manecutza pentru ca nu mai scriu pe blog ... dar e bine s-o faca cineva si pe asta)

acum o luna am luat o decizie ... genul ala de decizie -
  it's now or never - care implica multa bataie de cap. 

Inainte de anuntul oficial am auzit o vorba: "sa nu scuipi niciodata in fantana din care ai baut apa". Foarte bine zis!

Mi-a dat de gandit si cu toate ca intr-o oarecare masura eram destul de inversunata, am reusit sa obtin un happy end emotionant.

Ba mai mult decat atat, am pastrat legatura cu oamenii de calitate. (cum ziceam mai demult ... mai bine putini si buni) 

Notiunile capata alt sens, prioritatile se schimba si ritmul e antrenant.

Drept "bonus" astazi la 6:20 (AM) priveam roata din stanga fata a masinii si credeam ca pana e de fapt o glumitza ... 

   "PitStop-ul" a venit cat ai clipi.

Am ajuns cu 7 minute intarziere ... record curat.

Numai bine!

Friends And Friendship

eheee, de cand aveam in plan sa scriu un post ca asta ...

mi-am dat seama de ce am o mana de prieteni care imi sunt aproape desi ne despart sute/mii de km ...

aici, dragilor, scriu despre voi, prietenii mei ... pentru ca va pretuiesc in mod deosebit, va apreciez si va multumesc ...

prieteniile astea s-au legat atat de bine pentru ca am avut sansa sa intalnesc copii (asta eram noi atunci) cu o educatie aleasa, istetzi, sinceri, haiosi, petrecareti si simpli.

Nu erau intre noi diferente majore legate de situatia materiala, nu avea niciunul decapotabila in fatza la Y ... eram copii ... ne distram si ne comportam ca atare ...

Cu toate astea ... am ajuns bine, unii s-au casatorit si s-au asezat la casele lor, altii au planuri, si unii ( ) mai copilaresc putin ...
Dar am ramas noi si tinem legatura.

Vorbeam cu Sp2 intr-o zi despre faptul ca prieteniile se leaga mai greu acum. (nu datorita varstei! - in ciuda a ceea ce cred/zic unii ... eu nu ma simt [pentru ca nu sunt] asa old and granny) ... ci pentru ca oamenii si-au pierdut respectul de sine si valorile morale ...

Recunosc, am fost prinsa cu garda jos in vartejul asta al invidiei si al fatzarniciei ... puteam foarte bine sa ma transform intr-o vipera si sa supravietuiesc onorabil ... dar am considerat ca e mai bine sa ignor si sa evit caracterele mici (riscul sa ajungi ca ei e imens), in schimb imi urmaresc traiectoria trasata bine in minte, conturata de o replica (a fratelui meu) care mi-a schimbat viziunea ...

Revenind la prieteni ... mai bine putini si buni ...

Il citez pe Octavian Paler - "Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!"
Si as mai adauga ... multumesc parintilor pentru educatia primita ...

Numai bine!

It Smells Like Spring ...

am ajuns de ceva timp acasa ... asa, cu toate drumurile declarate inchise, cu aurora boreala vazuta (), cu mai multe bagaje (decat de obicei ) pline cu surprize si mici cadouri ... am ajuns la timp!

nicaieri nu-i ca acasa ... iar pentru mine acasa inseamna acolo unde sunt cei dragi ...
Am planuit un pui de aventura ... asa cum numai eu sunt in stare ... o escapada care imi produce un sfarait de calcaie si o nerabdare cum nu pot descrie si in acelasi timp imi trezeste atatea amintiri frumoase ... toate astea fac loc zambetelor nostalgice care se instaleaza automat pe fata mea ...

De ce sa tanjesc dupa lucruri frumoase, care-mi fac placere si carora le duc dorul ... cand pot foarte bine sa iau atitudine si sa le realizez ?!?


Am ascultat Spice Girls la radio si mi-am incarcat bateriile cu tone de energie si buna-dispozitie!

Sa aveti o primavara insorita!