acum 20 de ani, un articol din viata libera si parintii mei ma indemnau sa-i scriu o scrisoare lui Mos Craciun 
... si am facut-o ... desi tin minte foarte bine ca ma aflam exact in momentul ala din viata, cand existenta lui Mos Craciun era pusa serios la indoiala (vorbea lumea )
am gasit o felicitare frumoasa si i-am scris (in limba romana ) l-am rugat sa-mi aduca doua masinute, una pentru mine si una pentru fratele meu, iar la final i-am urat sarbatori fericite si le-am transmis salutari spiridusilor.
am aplicat un timbru international (ca doar deh! Mos Craciun nu locuieste in Romania, totusi scrisoarea era in romaneste ) si am expediat-o.
Craciunul a fost foarte frumos (ca toate Craciunurile, de altfel), am primit exact ce i-am scris Mosului ca mi-as dori si la putin timp dupa Revelion, am primit raspunsul "magic", dovada "vie" ca Mosul exista , ca lumea raspandea informatii eronate , toate intrebarile mele isi gasisera raspuns intr-o clipa ... si n-am ezitat nicio clipa sa flutur scrisoarea prin fata celor care ma luau in ras ... (inca mai fac asta )
Asadar, voua oamenilor mari si mici ... mi-as dori sa va aduc un strop de speranta si inocenta in suflet ...
Mos Craciun exista si traieste in sufletul fiecaruia dintre noi - este magia sarbatorilor de iarna, cand in casa miroase a brad, a cozonac si a portocale, cand sunetul colindelor inunda casele si sufletele tuturor, cand fugi in pijamale sa vezi ce cadou te asteapta sub brad, acea emotie a diminetii de Craciun cand ne-am dori ca timpul sa se opreasca. macar putin.
Craciun Fericit!
nu am uitat de blog si nici n-am in plan sa tastez o scuza patetica, va spun drept ca ultima deplasare mi-a adus un strop de inspiratie si m-a facut sa-l accesez ...
surpriza a fost cand blogul m-a redirectionat automat spre o bazaconie de domeniu ... am ramas perplexa, nu stiam ce sa cred/fac ... ma intrebam daca nu cumva s-a sters automat, avand in vedere ca nu mai postam de ... un an (ihim, mai mare rusinea, stiu!!!)
am cercetat putin pe tata Google si l-am readus la viatza ...
vineri am revenit pe plaiurile mioritice, am fost putin rupta de ce s-a intamplat in ultima vreme prin tara, rasfoiam paginile online si am aflat ca redactorul-sef adjunct de la Unica a murit la varsta de 26 de ani si citind ultima parte a articolului "... pentru ca misiunea ei a fost alta. Acum este ocupata... Trebuie sa planteze vanilie în Rai. Simtiti mirosul?" am avut un soc si mi-am zis repede in gand "Doamne fereste! Nu se poate asa ceva!!!"
am deschis instantaneu blogul ei ... reciteam posturile ... radeam si plangeam in acelasi timp ... n-am cunoscut-o nicio clipa, dar ii citeam blogul, ii admiram curajul si spiritualitatea, ii gustam glumele si imi amintesc perfect ca i-am citit si tanarului meu postul despre Grey's Anatomy , ma regaseam in fiecare cuvintel scris de ea.
sa te odihnesti in pace, suflet vanilat!
... si am facut-o ... desi tin minte foarte bine ca ma aflam exact in momentul ala din viata, cand existenta lui Mos Craciun era pusa serios la indoiala (vorbea lumea )
