aseară îmi venea să plec în lume ... no reasons ...
mi-am îndesat căştile pe urechi, am dat volumul la maxim şi am închis ochii, fredonând ...
"And when your fears subside
And shadows still remain, ohhh yeahhh
I know that you can love me
When there's no one left to blame
So never mind the darkness
We still can find a way
'Cause nothin' lasts forever
Even cold November rain"
după ce vremea s-a jucat cu nervii şi cu planurile mele ... s-a întors roata ...
o să culeg roadele muncii, o să-mi strâng frumuşel băgăjelul, o să-mi cumpăr cei mai tari ochelari de soare şi o să-mi răsfăţ tălpiţile pe unde vreau eu ... iii ...
"habar nu stiţi" voi ...
încă mă întreb de ce avem replici acide, aruncate doar de dragu' de a deschide pliscu' ?!
şi de ce naiba nu ne putem bucura de o simplă zi sau de o rază de soare care a reuşit să fenteze ditamai norul ?!
mi-am umplut traista cu cărţi minunate