calatoria a inceput cu broscutza (o s-o vedeti mai tarziu
), trecem peste circul check-in-ului si ajungem in aeronava spatioasa, decolam, insotitoarele de zbor ne ofera un pahar de vin si aterizam (cam zdruncinatzi, ce-i drept) 
Bioparcul
a fost primul si initzial singurul pe lista noastra, apoi am adaugat si fantanica ... odata ajuns acolo, trebuie sa mergi la bioparc. sincer. altfel, mai bine nu te mai duci deloc.
trebuie sa te incalti comod pentru ca vei petrece minim 5-6 ore pe alei ...
e o feerie
, pasarici libere care merg pe carari, animalute de toate natziile, extrem de bine ingrijite si prietenoase (ma rog, teoretic vorbind, nu va imaginati ca am reusit sa ma zbenguiesc, tragand de mustati un tigrisor) 
fantanica e la locul ei, isi face treaba bine si indeplineste dorinte cu spor ...
mi-am luat ojitze de la KIKO ...
II.
nimic nu se compara cu zdranganitul cestilor de cafea, dimineata intr-o gara italiana ... da' nimic, pe bune ...
in drum spre Pisa, am citit, am motzait si am scris cateva randuri.
Piata Miracolelor e maricica, are mult gazon, un turn stramb rau, tarabe cu suveniruri si gelaterii ...
cred ca am mancat vreo 10kg de inghetzata in vacanta asta ... menta a castigat detasat
ne-am pozat la turn, am pozat si broasca, deh! ... am lenevit cateva ore pe iarba si ne-am plimbat pe jos de nebuni ... 
ahh, era sa uit ... am baut o ditamai cana de cappuccino cu spuma ... extra!
si am hranit porumbeii cu chips-uri
recuperat bagajele si tuleo! ... spre Mediterana ...
III.
Ce apa limpede
, ce focaccia al formaggio , ce serata organizata de seful unei pescarii ... cate sortimente de vin ... ce mancaruri rafinate si gustoase am savurat (I need more, and more ... ) primul contact cu Mediterana n-a fost asa fericit ... o meduza n-a incaput de mine
... in ditamai marea aia ... magin? 
Dario mi-a adus crabi si catziva arici de mare
... i-am analizat, apoi i-a dus la casutzele lor ... am adus acasa cateva scoici mari si frumoase si carcasa unui biet arici papat de crabi. IV.
O noua dimineata, o noua gara si zdranganitul inconfundabil al cestilor de cafea ...
Venetzia e un vis, o poveste, o minune ... cred ca numai acolo te poti lasa purtat la voia intamplarii pe stradutele extrem de inguste ... poti admira cladirile vechi, cu mii si mii de sculpturi realizate perfect ... piatza de langa hotel era atat de diferita de a noastra, marfa atat de prezentabila si servita la pachet cu un zambet curat si o multzumire sincera ...
un vin bun savurat seara tarziu, pe malul apei ... fie ca stai la o terasa sau pe un ponton ... are un farmec deosebit ...
Murano si acele minunatzii, bijuterii, opere de arta realizate in mii de ore cu migala si talent, din sticla cu acelasi nume ...
That's all folks! P.S. - E posibil sa revin cu niste completari ... daca imi aduc aminte
