n-am mai scris de ceva timp ... corect ... am fost în vacanţă (deşi am senzaţia că asta s-a petrecut acum 1000 de ani) ...
n-am apucat să-mi adun ideile când ... bang! am primit singurul cadou de ziua mea ... e-mail-ul & biletul de avion => liste, bagaje, băgăjele, nebunie ... şi iar m-am trezit la capătul pământului ... singură!
aş putea să înşir 100 de rânduri cu smiorcăieli & stuff ... da' oricum nu m-ar ajuta cu nimic ... aşa că vă scutesc de toată scena asta ...
n-am făcut rău nimănui cu bună ştiinţă, nu privesc pe nimeni chiorâş ... n-am fost nesuferită sau cu nasul pe sus ... şi totuşi ... mă lovesc de priviri răutăcioase, invidioase, aş spune macabre (pentru că nu exagerez, dar nu vreau să vă înspăimânt)
vis-a-vis de anumite momente care mă încearcă uneori ... este exact aşa cum îmi zicea frate-miu acum două zile ... nimeni nu te crede şi nu te înţelege până nu trece efectiv prin aşa ceva ...
true ... şi totuşi după o zi de lucru ... când intru în hotel şi simt mirosul specific (fresh) nu mă simt ca acasă - chiar deloc (deşi asta o să-mi fie casa pentru ceva timp de-acum încolo) ... dar mi-e familiar, aşa ... nu ştiu cum aş putea să vă explic ... cert e ca senzaţia e ciudată rău ...
până una alta ... ce nu mă omoară, mă face mai puternică!?
alooo, aşa e, nu?
Oare ştiţi voi ... ahh ...
Numai bine!