călătoriile cu trenul, când ocupam un compartiment întreg şi râdeam ca nişte nebuni, ce clipe ...
acum avem maşini ... călătoriile au farmecul lor, dar atunci era minunat ...
eram liberi, egali, corecţi, haioşi ... acum avem funcţii, invidie şi poate prea multă treabă ...
nu, dragii mei, nu-s tristă, poate puţin nostalgică, când mi se demonstrează că rolul de adult infam e mai plăcut ... eu rămân la copilăriile mele, chiar dacă în ochii altora văd doar sarcasm şi rânjete ...
No comments:
Post a Comment