primul semn a fost când am cumpărat biletul ... ce-i drept preţul l-am nimerit, da' mă aşteptam să primesc o hârtie proastă cu un design de pe vremea lu' Pazvante, nu vintage, ok? ...
nu, dragilor, ne-am civilizat ... hârtie cretată, design modern, elemente de siguranţă ... ok ... mă urc în minunatul autobuz, rămân în picioare, se închid uşile şi începe "distracţia" - o babă s-a holbat efectiv tot drumul la mine, alta m-a înghiontit cu gigantica poşetă ... un căţel mi-a lins pantoful, iar din sacoşa unui moş s-a prelins puţină zeamă direct pe pantalonii mei, apoi şi pe pantof, după ce l-a lins caţelul, da?
a dat Domnul să ajung la destinaţie, cobor, îmi vine să înjur, da' ma abţin ... mă pufneşte râsul, zic un "mizda pă-sii" în gând şi îmi văd de drumul meu ... ce mai era de făcut? ... merg să-mi rezolv problemele din ziua respectivă, fiind iniţial nevoită să mai iau un mijloc de transport în comun la întoarcere ... no thanks, mă îndrept spre casă ... pe jos, cu pantoful lins, cu pantalonii înmuiaţi în zeama moşului şi cu gândul hai-hui ...
