Wonderful Days!

am petrecut un weekend excelent, cu surprize frumoase, cu mici delicii, cu flori frumoase, cu schiorlaieli emotionate  si cu o gasca, nitzel incompleta, dar adorabila ... m-am gandit si la "chiulangii"  ... imi e asa de dor sa ne vedem in formatie completa, ma bucur totusi ca asta se va intampla curand ... 

urmeaza inca un weekend exceptional si o saptamana minunata  , lasam vrabiutza sa viseze la malai, pe partiile care suspina dupa zapada  , eu am schimbat macazul  , ma indrept spre alta directie, spre  omuletzii dragi si scumpi  pe care o sa-i jumulesc  si o sa-i pupacesc, milimetru cu milimetru


mi-am facut bagajelul  in gand si abia astept sa zboare ziua asta ...  iii, ce putin mai e!  uite cum trece timpu' ...  
tariri! tariri!


sa aveti un weekend minunat si daca sarbatoriti ceva azi ... sa vi se transforme broasca-n printz , na

Sweet Winter Days ...

asta e a doua zi cand ma simt ca o mica printzesa  
 
atat dimineata, cat si dupa-amiaza sunt escortata de doua utilaje pentru deszapezit si o masina de politie ... e chiar fain, mi-e teama ca ma obisnuiesc repede cu un tratament ca asta  iar cu ocazia asta multumesc echipajelor din zona GL-BR; 
au colaborat eficient. 

in alta ordine de idei ... de cateva ierni bune am apelat la "artificiile" amicilor din nord ... Devold, HH, Bergen si Stromberg chiar au cele mai tari chestii ever. 

or mai fi si altii, absolut, nu zic nu ... dar eu cu astia ma "tratez" de ceva vreme si ... nu am mai simtit frigul. 

of course, gena de pinguin ma ajuta de asemenea ... dar va zic eu:  un pinguin blindat e totalmente imun la temperaturi care tind spre -∞ 

marturisesc cu mana pe inima  ca snowboarding-ul mi-a picat cu tronc, da' rau de tot, asa ... adica am facut incantatii sa cada putina zapada  , se poate sa fi exagerat si am gresit nitzel meridianul  (mi scuzi!) dar asta e acum, the show must go on! 

mai ramane doar sa scotocesc prin calendar sa gasesc o portitza (doua, noua  ) numai buna pentru evadat cateva zile.

sa va bucurati de iarna! 

P.S. - maine e vineri! 

Craciun Fericit!

acum 20 de ani, un articol din viata libera si parintii mei ma indemnau sa-i scriu o scrisoare lui Mos Craciun ... si am facut-o ... desi tin minte foarte bine ca ma aflam exact in momentul ala din viata, cand existenta lui Mos Craciun era pusa serios la indoiala (vorbea lumea )
am gasit o felicitare frumoasa si i-am scris (in limba romana   ) l-am rugat sa-mi aduca doua masinute, una pentru mine si una pentru fratele meu, iar la final i-am urat sarbatori fericite si le-am transmis salutari spiridusilor.
am aplicat un timbru international (ca doar deh! Mos Craciun nu locuieste in Romania, totusi scrisoarea era in romaneste  ) si am expediat-o.

Craciunul a fost foarte frumos (ca toate Craciunurile, de altfel), am primit exact ce i-am scris Mosului ca mi-as dori si la putin timp dupa Revelion, am primit raspunsul  "magic", dovada "vie" ca Mosul exista  , ca lumea raspandea informatii eronate  , toate intrebarile mele isi gasisera raspuns intr-o clipa  ... si n-am ezitat nicio clipa sa flutur scrisoarea prin fata celor care ma luau in ras ... (inca mai fac asta   )

Asadar, voua oamenilor mari si mici ... mi-as dori sa va aduc un strop de speranta si inocenta in suflet ...

Mos Craciun exista si traieste in sufletul fiecaruia dintre noi - este magia sarbatorilor de iarna, cand in casa miroase a brad, a cozonac si a portocale, cand sunetul colindelor inunda casele si sufletele tuturor, cand fugi in pijamale sa vezi ce cadou te asteapta sub brad, acea emotie a diminetii de Craciun cand ne-am dori ca timpul sa se opreasca. macar putin.

Craciun Fericit!

P.S. -  La Multi Ani! 

nu am uitat de blog si nici n-am in plan sa tastez o scuza patetica, va spun drept ca ultima deplasare mi-a adus un strop de inspiratie si m-a facut sa-l accesez ... 
surpriza a fost cand blogul m-a redirectionat automat spre o bazaconie de domeniu ... am ramas perplexa, nu stiam ce sa cred/fac ... ma intrebam daca nu cumva s-a sters automat, avand in vedere ca nu mai postam de ... un an (ihim, mai mare rusinea, stiu!!!) 

am cercetat putin pe tata Google si l-am readus la viatza ... 

vineri am revenit pe plaiurile mioritice, am fost putin rupta de ce s-a intamplat in ultima vreme prin tara, rasfoiam paginile online si am aflat ca redactorul-sef adjunct de la Unica a murit la varsta de 26 de ani si citind ultima parte a articolului "... pentru ca misiunea ei a fost alta. Acum este ocupata... Trebuie sa planteze vanilie în Rai. Simtiti mirosul?" am avut un soc si mi-am zis repede in gand "Doamne fereste! Nu se poate asa ceva!!!" 

am deschis instantaneu blogul ei ... reciteam posturile ... radeam si plangeam in acelasi timp ... n-am cunoscut-o nicio clipa, dar ii citeam blogul, ii admiram curajul si spiritualitatea, ii gustam glumele si imi amintesc perfect ca i-am citit si tanarului meu postul despre Grey's Anatomy , ma regaseam in fiecare cuvintel scris de ea. 

sa te odihnesti in pace, suflet vanilat!

Throwing With Letters ...

aveam de mult in plan sa scriu putin despre prietenie, despre sentimentul asta care multi il confunda sau il definesc total eronat ...

si ca nu credeti voi ca am calcat intr-un stuchit de filosof ... am sa scriu ce am chef, fara sa astept vreo reactie din partea cuiva ...
ii numesc prieteni pe aceia care:
- se trezesc in miezul zilei/noptii sa-mi dea un sms sau un mail ... asa, doar pentru ca se gandesc la mine sau vor sa stie daca sunt ok ...
- nu trag concluzii pripite atunci cand ma mananca limba si mai spun aiureli ...
- au curajul sa-mi spuna cand gresesc si-mi aduc argumente ...
- chiar daca ne despart sute sau mii de km, discutam ca si cum am sta la 3 blocuri departare, cu aceeasi nonsalantza si sinceritate ...
- au curajul sa-si recunoasca greselile ...
- nu si-au schimbat caracterul si preferintele cand salariul lor s-a transformat din lei in alta moneda ... 


Si, da! DA!!! Mi-e ciuda ca nu reusesc sa ma vad cu fetele mai des, mi-e ciuda ca suntem ocupati si ne e greu sa ne facem timp pentru noi ...
Dar toate dispar atunci cand iti dai seama ca tot prieteni iti sunt si tot la fel de mult te iubesc si te aprecieaza ...
Si ma emotionez si nu stiu cum as putea multumi vreodata Celui de Sus ca mi-a dat asa prieteni ...
Si-mi vine sa plang cand constientizez ca uneori i-am neglijat si o parte i-am pierdut, nu din comoditate, ci din lipsa de timp ... Imi place sa cred, insa, ca nu i-am pierdut efectiv ... ci doar nu-mi mai sunt asa aproape ... si ca oricand vom avea posibilitatea sa vorbim sau sa ne vedem, o vom face asa cum obisnuiam inainte ...

Intr-o lume in care mai nou ceilalti se hranesc cu ura, cu invidii si curiozitati ... imi dau seama ca asa prieteni cum am eu ... nu voi mai gasi niciodata ... nici nu-mi doresc, sincer vorbind ... imi ajung ...


P.S. - Cum/Cand am ajuns oare in halul asta?
Am ramas stupefiata cand am ajuns in fata librariei fostei librarii care imi furniza poate cele mai frumoase carti ... fusese transformata batjocorita si impopotzonata intruchipand acum un casino !?!?!?